Consideraţii generale despre turism

Municipiul Caransebeş este situat în sud-vestul României, având coordonatele de 45° 25' latitudine nordică şi 22° 13' longitudine estică.
Este a doua localitate ca mărime a judeţului Caraş-Severin (cca. 28000 de locuitori) şi are o poziţie geografică strategică, fiind aşezată în zona de contact a muntelui cu dealul şi câmpia, care pătrunde până aici sub forma unui golf alungit în lungul Timişului.
Caransebeşul se găseşte totodată şi la încrucişarea a patru drumuri principale ale Banatului care duc spre nord - prin Lugoj - la Timişoara, spre sud - prin Poarta Orientală - la Orşova şi Dunăre (DN 6 – E 70), spre vest - pe văile Pogăniciului şi Bârzavei - la Reşiţa (DN 58), iar spre est - prin trecătoarea Porţilor de Fier ale Transilvaniei, prin Sarmisegetuza - la Deva şi Hunedoara (DN 68).
Zona depresionară a Caransebeşului, o zonă de locuire românească compactă, este mărginită de munţi înalţi spre est, sud şi vest.
Partea cea mai înaltă o formează Munţii Ţarcu, delimitaţi de văile Timişului şi Bistrei. În acest masiv se pot separa trei subunităţi: Masivul Petreanu, cu Vârful Pietrei (2192 m), Masivul Ţarcu, care culminează cu Vârful Ţarcu (2190 m) şi Masivul Muntele Mic (1806 m). Masivul Ţarcu prezintă mai multe culmi ce se desprind din Vârful Ţarcu. Spre nord-est există o culme pe care se găsesc Vârful Căleanu (2192 m), Mătania (2160 m) şi Baicu (2123 m), iar spre nord-vest avem culmea Jigoriei (1463 m), care face legătura cu Muntele Mic.
În partea de vest a oraşului Caransebeş se găsesc Munţii Semenicului. Relieful coboară la nord de Vârful Semenic până spre Vârful Nemanul Mare (1122 m), ce se prelungeşte printr-o serie de culmi, cum ar fi Dealu Mare (639 m) şi Corcana (489 m), ce ajung până aproape de Caransebeş.
În partea de nord avem Masivul Poiana Ruscă, ce se înalţă deasupra zonelor depresionare învecinate. Vârfurile cele mai înalte sunt Padeşul (1374 m) şi Rusca (1355 m). Din zona înaltă pornesc culmi radiale ce coboară formând zona de dealuri limitrofe.
Depresiunea Caransebeşului, unde este aşezat oraşul, cu un relief colinar, se termină în zona de terase a Timişului.
Datorită aşezării municipiului Caransebeş în partea de sud-vest a ţarii, sub influenţa directă a Mării Adriatice şi la adăpostul Munţilor Carpaţi, zona se integrează în climatul temperat-continental moderat, subtipul bănăţean, cu influenţe mediteraneene. Subtipul climatic al Banatului de sud şi sud-est este caracterizat prin contactul dintre masele de aer atlantic şi presiunea făcută de masele de aer mediteranean, ceea ce oferă un caracter moderat regimului termic.
Considerată ca o depresiune submontană, depresiunea Caransebeşului desparte munţii înalţi şi masivi din nord şi est, de dealurile joase din vest şi de câmpia din nord-vest. Suprafaţa ei este redusă – circa 1200 kmp (de la Constantin Daicoviciu până la Cheile Armenişului – 40 km, iar de la gara Cornuţel până la est de Bucova – aproximativ la fel).
Oraşul Caransebeş este centrul unui areal ce cuprinde mai multe zone turistice şi de agrement (proprii – Teiuş, în imediata apropiere – Muntele Mic şi Poiana Mărului, la o distanţă mai mică de 60 km – Poiana Ruscă, Semenic, Ţarcu - Godeanu). Un neobosit promotor al turismului în Banat şi mai ales în zona noastră, Cornel Hamat, denumeşte acest areal „Domeniul Turistic Scorilo” şi propune o serie de măsuri concrete care, în cadrul unui program turistic guvernamental, ar transforma acest colţ de ţară într-o mică Elveţie. De fapt întregul judeţ are un potenţial turistic deosebit.
Judeţul Caraş-Severin, având o suprafaţă de peste 8500 kmp, se află în sud-vestul României şi este unul dintre cele mai pitoreşti ţinuturi ale ţării.
În afara zonelor turistice ce sunt descrise pe larg, există şi alte areale de o frumuseţe aparte.
În sud, pe o lungime de peste 60 km în judeţ, curge Dunărea printr-un defileu grandios. O călătorie cu vaporul sau o partidă de pescuit sunt posibile tentaţii pentru turişti. Centrul zonei este oraşul Moldova Nouă. La Pojejena se văd ruinele unui castru roman. Şoseaua Baziaş (localitatea de intrare în ţară a Dunării) – Orşova (DN 57 A), oferă un peisaj pitoresc în lungul fluviului. Lacul de acumulare de la Porţile de Fier I şi barajul hidrocentralei reprezintă posibile destinaţii turistice. Într-o plimbare cu vaporul pe fluviu, între localităţile Plaşeviţa şi Ogradena, porţiunea de defileu se numeşte Cazanele Mari şi Cazanele Mici ale Dunării.
Mai la nord, în Munţii Aninei se găsesc numeroase obiective turistice:
- lacurile de acumulare Mărghitaş şi Buhui;
- peştera Buhui (care are cel mai lung râu subteran din ţară);
- pitoreştile chei ale Minişului, cu cascada Coronini, peştera Ponor-Plopa şi poienile de liliac de lângă localitatea Eftimie Murgu;
- cheile Nerei şi rezervaţia Beuşniţa, unde se pot vizita Lacul Dracului, Ochiul Beiului, cascadele Beuşniţei, peştera Dubova (la aceste chei se poate ajunge din Oraviţa sau Bozovici, prin valea Almăjului); frumuseţea acestor chei este dată de numeroasele fenomene carstice: ponoare, peşteri, lacuri, cascade;
- cheile Gârliştei, care încep în amonte de Caraşova şi unde există câteva peşteri cunoscute: Comarnic, Liliecilor, Ţolosu sau Peştera cu apă; peştera Comarnic este declarată monument al naturii.
Valea Cernei, prin flora şi fauna cu specific mediteranean, prin existenţa apelor minerale termale şi pitorescul peisajului, reprezintă o zonă turistică deosebită. Cea mai veche staţiune din ţară, Băile Herculane (aflată la circa 80 km sud de Caransebeş, pe E 70), prin calităţile terapeutice deosebite ale izvoarelor termale, ionizarea negativă a aerului ridicată şi baza materială turistică deosebită, reprezintă o destinaţie turistică foarte căutată. În împrejurimi se găseşte rezervaţia naturală Domogled, ce domină depresiunea în care se află staţiunea.
În zona municipiului Caransebeş se practică mai multe tipuri de turism.
Turismul de tranzit este favorizat de magistralele feroviare şi rutiere ce leagă zone ale Depresiunii Caransebeşului cu Câmpia Olteană şi Dunăre, prin Poarta Orientală, cu Ţara Haţegului şi Bazinul Transilvaniei, prin Porţile de Fier ale Transilvaniei, iar prin deschiderea largă spre Golful Lugojului, cu Câmpia Banatului.
Liniile ferate şi şoselele fac din Caransebeş un punct de tranzit foarte important. La toate acestea se mai adaugă şi aeroportul, care poate face legătura pe plan internaţional cu întreaga lume.
Turismul montan are condiţii deosebite de dezvoltare, deoarece suprafaţa zonei are peste 65% forme de relief înalte, cu munţi împăduriţi şi zone alpine de o frumuseţe unică.
Acesta are o tradiţie destul de veche, ce se extinde în timp chiar înainte de anul 1900, putându-se afirma că avem un secol de activitate turistică, timp în care au fost făcute marcaje turistice şi au fost construite adăposturi şi cabane turistice. În perioada interbelică, la Caransebeş a luat fiinţă, în anul 1935, Clubul Turistic Bănăţean, unul dintre primele cluburi turistice din ţară.
În cadrul turismului zonal este cuprins şi turismul cultural, facilitat de existenţa unor vetre folclorice şi etnografice unice în ţară, cu numeroase manifestări (sărbători) anuale. O atracţie turistică deosebită o reprezintă nedeile (rugile) din această zonă care corespund cu hramurile bisericilor. De remarcat că numele acestor sărbători a fost de „nedee” – un titlu dacic – şi abia la jumătatea secolului al XIX-lea episcopul Popasu le schimbă numele în „rugă”, actualmente fiind folosiţi ambii termeni, ca şi neaoşul „negee”.
Importante sunt şi zonele vânătoreşti şi de pescuit. În anul 1918 exista un club de vânătoare, care astăzi este reprezentat de Filiala de vânătoare şi pescuit Caransebeş, asociaţie ce are în folosinţă un număr de 10 fonduri de vânat însumând 95.000 ha şi pe care vânează cei peste 250 de membri. Ursul, cerbul, căprioara, cocoşul de munte, capra neagră formează adevărate tezaure ale fondului cinegetic local. Păstrăvul, lipanul, mreana, ştiuca populează spaţii piscicole unice, de mare valoare şi interes.
Arta culinară din zonă se bazează în mare măsură pe preparate din carne de oaie (supă de oaie, miel la proţap, fripturi de oaie, specialităţi din maţe de oaie). Dintre preparatele din porc, specifice sunt mezelurile de porc (cârnaţi, cartaboşi). Acestea sunt servite deseori în combinaţie cu ouă şi brânză („coleşi cu ciganie”, „găigană”). Din lapte se prepară brânza de oaie care este uscată la soare. Ca băutură alcoolică, „răchia” (ţuica de prună) este predominantă.
Pe şoseaua spre Băile Herculane, lângă Armeniş, la circa 27 km de Caransebeş, se află schitul „Piatra Scrisă”, unde tradiţia spune că, atunci când se construia calea ferată Caransebeş – Orşova şi s-a pornit lucrul la tunelul aflat în prelungirea podului peste râul Timiş, în urma exploziei cu dinamită, s-a desprins o stâncă, iar în faţa muncitorilor a apărut icoana Sfintei Treimi.
Pe aceeaşi şosea, la numai 20 km de Caransebeş, făcând dreapta, prin comuna Slatina-Timiş, se ajunge la Brebu (32 km), apoi Trei Ape, Gărâna şi Complexul Semenic (42 km).
Mergând tot pe E 70 - după Armeniş, prin satul Feneş (recunoscut pentru renumita „ţuică de Feneş”) sau înainte de Teregova (cca. 30 km de Caransebeş), prin satul Rusca - făcând la stânga din şosea, se poate ajunge în zona Munţilor Ţarcu - Godeanu.
La ieşirea spre Timişoara, lângă satul aparţinător – Jupa – se poate vizita Rezervaţia Arheologică Tibiscum, ce cuprinde pe o suprafaţă de 17 ha cele mai importante vestigii ale antichităţii clasice din Banat. Fondat de către romani în anul 106 d.Chr., municipiul Tibiscum a fost cel mai de seamă oraş roman al Daciei vestice.
Pe drumul DN 68 ajungem la Oţelu Roşu (şi de acolo, făcând dreapta, la Poiana Mărului), apoi la fosta capitală a Daciei Romane (la Sarmisegetuza - 50 km), la Densuş (la 13 km de Haţeg) – unde se află o biserică construită în secolul al XIII-lea cu piatră luată din ruinele romane de la Ulpia Traiana Sarmisegetuza – sau la Sântă Mărie Orlea – unde biserica medievală cu acelaşi nume prezintă o îmbinare a elementelor arhitecturii romanice cu cele specifice formelor gotice timpurii (burgunde). În frumoasa Ţară a Haţegului se mai pot vizita Rezervaţia de zimbri din pădurea Slivuţ şi mănăstirea Prislop sau se poate merge în excursii în Munţii Retezat, unde, pe o întindere de cca. 38.000 ha, în „Parcul Naţional Retezat”- unul dintre cele mai frumoase parcuri naturale din Europa - se află o rezervaţie naturală cu animale, plante si copaci protejaţi de lege.
Tot pe DN 68, imediat după Oţelu Roşu, la circa 26 km de Caransebeş, la Voislova, se face stânga pentru a ajunge la Ruschiţa şi Rusca Montană, în Munţii Poiana Ruscă.
Spre est, pe DJ 608A, la o distantă de 37,5 km (25 km până la staţia telefericului) se află staţiunea montană Muntele Mic.
Spre vest, pe DN 58, se ajunge (40 km) în municipiul reşedinţă de judeţ - Reşiţa - (unde există un interesant muzeu de locomotive în aer liber), iar de aici, trecând prin Secu, Văliug şi Crivaia, la Complexul Semenic (63 km).
Caransebeşul, oraş patriarhal cu o istorie fascinantă (atestat documentar încă din anul 1289), un important centru cultural al Banatului, are o reţea stradală bine conturată, cu edificii dispuse compact, multe dintre ele foarte valoroase din punct de vedere istoric şi arhitectural (Biserica Sf. Gheorghe din secolele XV-XVIII, Biserica Sf. Ioan, Palatul Comunităţii de Avere, vechea cazarmă din secolul al XVIII-lea, Biserica Catolică, Sinagoga, clădirea fostului Comitat, Noua casă de păstrare, Primăria, Liceul Traian Doda).
Vizitatorii oraşului pot admira, alături de aceste impozante edificii, statuia generalului Drăgălina, situată în parcul cu acelaşi nume (devenită un simbol al Caransebeşului), operă a sculptorului Mihai Onofrei sau statuia „Pro patria”, din centrul oraşului, dăltuită în marmură albă de Ruschiţa de către sculptorul Horvay, ce reprezintă un tânăr îngenunchiat, sprijinit în sabie, care mulţumeşte divinităţii că i-a dat puterea necesară să învingă hidra războiului.
Caransebeşul este legat de reţeaua europeană de circulaţie prin calea ferată pe ruta Orient-Express, prin şoseaua europeană E 70, prin aeroportul internaţional Timişoara, aflat la o distanţă de aproximativ 100 de kilometri şi prin aeroportul local.
Este fascinant să călătoreşti, să descoperi locuri şi oameni noi, civilizaţii diferite, frumuseţi naturale sau realizări tehnologice deosebite ale omului. Dacă pe vremuri era dificil să străbaţi distanţele, în epoca modernă mijloacele de transport, tot mai confortabile şi sigure, duc milioane de oameni dintr-o parte în alta a planetei, turismul devenind un fenomen de masă, o activitate economică înfloritoare.
Turismul poate fi considerat barometrul care arată gradul de dezvoltare a unei ţări sau zone. În unele ţări, el a devenit ramura principală a economiei naţionale, care contribuie semnificativ la venitul naţional şi la venitul personal al categoriei de populaţie ce se ocupă cu serviciile turistice.
Caransebeşul beneficiază de avantaje naturale care ar putea face din zona noastră o atracţie turistică deosebită pe plan naţional şi chiar european. Frumuseţea zonelor turistice, deocamdată relativ puţin cunoscute, ca şi baza materială specifică existentă cu posibilităţile de cazare şi petrecere a timpului liber, vor fi descrise în continuare. Acest material este şi o invitaţie la noi investiţii în turismul din zonă. Populaţia locală, prietenoasă şi tolerantă, este foarte interesată şi capabilă să dezvolte produsele turistice.
Vizitând Caransebeşul şi zonele sale turistice sunt convins că veţi rămâne surprins de frumuseţea lor şi veţi reveni cu plăcere în acest colţ de lume.