Biserica Romano-Catolică
Parohia Romano-Catolică Caransebeş, aparţine de Dieceza/Episcopia/Romano-Catolică de Timişoara, fostă a Cenadului. Parohia şi Decanatul de Severin, din care face parte, sunt documentar atestate deja în anul 1333 în listele dijmei papale.
Actuala Biserică parohială nu este cea mai veche biserica catolică din Caransebeş. Ea a fost ridicată în apropierea unei biserici mai vechi, care avea mai multe altare. La altarul principal, cum atesta un document din 1439, se făceau jurăminte solemne cu ocazia diferitelor procese civile.
În anul 1584 este amintită sacristia bisericii bogat înzestrată cu paramente (haine liturgice), care a suferit o mare pagubă în anul 1649.
În anul 1644 călugării franciscani preiau reşedinţa şi biserica, fostă a călugărilor iezuiţi, care probabil a fost înainte vreme tot a franciscanilor, până în anul 1559. În timpul lui Ioan II (Sigismund Zapolya ) dieta din Sighişoara hotărăşte, ca în urma reformei, biserica catolică din Caransebeş să fie folosită cu schimbul de catolici şi calvini, 1564.
În anul 1725 pastoraţia catolicilor din Caransebeş este reîncredinţată călugărilor franciscani. În 29.01.1726 moare bătrânul paroh catolic Carolus "quandam huius civitatis Parochus".
Deja în anul 1721 primăvara Domnul Haselbacher a lăsat întreaga sa avere călugărilor franciscani din "Provinciae Bulgariae" pentru zidirea unei biserici. În anul 1729 mai exista o biserica veche, lângă amvonul căreia a fost înmormântat domnul Ernest Javisch de Oseritz, cu remarca că osemintele sale să fie transferate în cripta nouă, când va fi gata. În anul 1730 noua biserică catolica (biserica mănăstirii) este deja gata. Fierul necesar la construcţie a fost primit de la călugării din Bocşa. În 10 octombrie 1736 meşterii Philip Odinger şi Franz Hubner constatau că vechea casă parohială a franciscanilor este aproape de prăbuşire şi nu mai poate fi reparată. În aceeaşi zi călugării fac apel pentru un stipendiu de 100 de taleri pentru conventul lor şi pentru un loc nou de cimitir. În acelaşi an cer si sprijin si confirmarea pentru învăţătorul angajat pentru instruirea tineretului. În cimitirul vechi din jurul bisericii vechi sau chiar în biserica veche au fost înmormântaţi copii "Illustrissimi D. de Kornthal-Comandantis in fortalitio"; în data de 17.08.1725 Anna Philippina şi în 23.09.1725 Carolus, cum se citeşte în vechea matricolă a decedaţilor din 1725 şi pe placa funerară, epitaf păstrat mulţi ani sub tencuiala bisericii actuale la intrarea în hol.
În anul 1733 Biserica catolică este consacrată de Episcopul Cenadului, Baron Adalbert de Falkenstein. Numai cinci ani mai târziu, în 1738, este prima dată incendiată, iar a doua oară este incendiată în 1788. Cum citim din epistolele baronului Tonssaint: "la 29.06.1738 ... biserica franciscană a fost ruinată, icoanele sfinte şi altarele au fost pustiite, cadavrele din criptă aruncate afară". La ordinul împăratului Iosif II se dizolvă mănăstirea, dar cinci călugări franciscani rămân până ce vin din nou turcii în 14.09.1788, când fug cu cele trei cărţi matricole şi un mic potir din 1730. Biserica şi claustrul sunt din nou pradă flăcărilor. La vizita canonică din anul 1792 biserica şi claustrul sunt deja refăcute. Pastoraţia deţine călugări franciscani până în luna iunie a anului 1812.
În 1792 Biserica avea cinci clopote şi cinci altare. În prezent sunt patru clopote şi trei altare. În anul 1792 se pomeneşte încă patrociniul (hramul) bisericii "Scta. Maria delle Angeli" ca şi capela Porciuncula. Actualmente biserica catolică parohială are hramul "Neprihanita Zămislire a Maicii Domnului", ce se sărbătoreşte la 8 decembrie în fiecare an.
O valoare deosebită prezintă picturile în ulei pe pânză reprezentând pe Maica Domnului Maria, pe sfântul Martin şi Leopold, picturi executate de pictorul academic Gutsch din Viena.
Atât calea sfintei cruci, lucrată în teracotă, cât şi sculpturile în lemn sunt de o frumuseţe şi o valoare deosebită.
Zugrăveala exterioară şi interioară a fost refăcută în anii 1986 şi 1988. Faţada şi turnul bisericii mai prezintă unele elemente frumoase de stil baroc. Bolta veche este păstrată numai în sanctuar, în sacristie şi în holul bisericii.
Intrarea în criptă este zidită. Ieşirea subterană din criptă, care se îndrepta spre sud-est, este prăbuşită.
.jpg)
Parohia Romano-Catolică
str. Mihai Viteazu, nr.22
tel.: 0255/512902
0744/433142