Turnul lui Ovid

 

Turn de observare, alarmare şi luptă, situat la poalele Muntelui Mic, în apropierea comunei Turnu-Ruieni.
Într-un document, datat din anul 1467, se face amintire de "Turris Capidea" (turnul de piatră).
Se cunoaşte din istoria militară a evului mediu că pe principalele căi de comunicaţie, de interes strategic, din jumătate în jumătate de oră de mers, se construiau turnuri de observare şi semnalizare. În punctele dominante din teren aceste turnuri au fost construite din piatră sau cărămidă (Mehadia, Bocşa, Ciacova, Vârşeţ).
Săpăturile arheologice au scos la lumină un bogat material, dar în mod deosebit ghiulele din piatră şi fier. Au fost găsite şi ceramice şi cărămizi romane, ceea ce ne duce la părerea că aici a existat şi în antichitate un punct de observare.
De numele turnului se leagă o legendă care aminteşte că poetul Ovidiu, exilat din Roma la Tomis (Timişoara = Tomis var <cetatea de piatră de la Tomis>), ar fi poposit pe aceste meleaguri. Încântat de frumuseţea lor, el ar fi exclamat "Cara mihi sedes" (locuinţa mea iubită), de unde ar fi venit numele oraşului Caransebeş.
Este suficient să citim poeziile lui Ovidiu din ciclul "Tristele" şi "Ponticele" ca să cunoaştem drumul exact pe care l-a urmat poetul de la Roma până la Tomis (Constanţa de astăzi), locul său de exil.
Acceptând legenda, de sus, de la Turnul lui Ovid, călătorul caută cu privirea piatra de pe mormântul poetului, piatră pe care s-a dăltuit epitaful:

"Sub această piatră zace Ovidiu
cântăreţul iubirilor gingaşe
ucis de-al său talent.
O, tu ce treci pe-aicea
dacă-i iubit vreodată
te roagă pentru dânsul
să-i fie somnul lin".