Cetatea Caransebeş
Este atestată documentarīn anul 1289,
cānd regele Ladislau al IV-lea Cumanul o vizitează.
Situată īntr-un loc de importantă strategică (ea īnchide culoarul Timiş-Cerna),
cetatea a cunoscut mai multe etape de dezvoltare.
Forma iniţială a cetăţii a fost de tip donjon, īn jurul acestuia fiind construite
case particulare, care formau oraşul. Pentru o bună apărare a donjonului şi
a oraşului, acestea au fost īmprejmuite cu un zid.
Zidul a fost construit din piatră de rāu nefasonată şi legată cu var stins īn momentul construcţiei.
Īn anul 1688 generalul austriac Veterani a eliberat oraşul de sub dominaţie otomană
şi dă dispoziţii inginerului Visconti să refortifice cetatea. Acesta īntocmeşte
un plan, care īnsa nu a fost terminat.
Refortificarea cetăţii s-a facut īn timp de doi ani, aplicāndu-se īn fiecare
colţ al zidului de incintă al oraşului cāte un bastion. Astfel s-a ajuns la
o cetate de tip bastionar, construită īn stil italian vechi. Fiecare bastion
avea un nume: Arhiducal, Transilvania, Imperial şi Orşova.
Oraşul fortificat şi cetatea au fost construite īn actualul cvartal format de
străzile Romanilor, General Trapşa, Nicolae Popea şi Cetăţii.
Īn urma tratatului de pace īncheiat la Karlowitz, īn anul 1699, cetatea a fost
demolată. Comisia de demolare a cetăţii a fost condusă de contele Marsigli.
Mai pe larg, acest subiect se regăseşte īn lucrarea lui Liviu Groza "Aspecte
militare ale Caransebeşului medieval", Lugoj, 1993.