Cetatea Caransebeş

Este atestată documentarîn anul 1289, când regele Ladislau al IV-lea Cumanul o vizitează.
Situată într-un loc de importantă strategică (ea închide culoarul Timiş-Cerna), cetatea a cunoscut mai multe etape de dezvoltare.
Forma iniţială a cetăţii a fost de tip donjon, în jurul acestuia fiind construite case particulare, care formau oraşul. Pentru o bună apărare a donjonului şi a oraşului, acestea au fost împrejmuite cu un zid.

Zidul a fost construit din piatră de râu nefasonată şi legată cu var stins în momentul construcţiei.

În anul 1688 generalul austriac Veterani a eliberat oraşul de sub dominaţie otomană şi dă dispoziţii inginerului Visconti să refortifice cetatea. Acesta întocmeşte un plan, care însa nu a fost terminat.

Refortificarea cetăţii s-a facut în timp de doi ani, aplicându-se în fiecare colţ al zidului de incintă al oraşului câte un bastion. Astfel s-a ajuns la o cetate de tip bastionar, construită în stil italian vechi. Fiecare bastion avea un nume: Arhiducal, Transilvania, Imperial şi Orşova.

Oraşul fortificat şi cetatea au fost construite în actualul cvartal format de străzile Romanilor, General Trapşa, Nicolae Popea şi Cetăţii.
În urma tratatului de pace încheiat la Karlowitz, în anul 1699, cetatea a fost demolată. Comisia de demolare a cetăţii a fost condusă de contele Marsigli.
Mai pe larg, acest subiect se regăseşte în lucrarea lui Liviu Groza "Aspecte militare ale Caransebeşului medieval", Lugoj, 1993.