Reţeaua hidrografică

Zona depresiunii Caransebeşului este udată de râul Timiş cu afluenţii lui.
Timişul, cel mai mare râu al Banatului (cu o lungime totală de 339,7 km, din care 241,2 km pe teritoriul românesc), îşi are izvoarele în versanţii estici ai Munţilor Semenic, care se unesc cu pâraiele Semenic, Grădişte şi Brebu la lacul cunoscut sub numele de Trei Ape. De aici începe Timişul.
Timişul constituie artera hidrografică principală care drenează cursurile de ape din tot spaţiul încadrat de Munţii Cernei, Ţarcu, Muntele Mic şi Munţii Poiana Ruscă. Primul afluent este Râul Rece, ce vine dinspre Ţarcu, în zona Teregova. De aici cursul Timişului îşi schimbă direcţia, orientându-se de la sud către nord. La Armeniş, primeşte ca afluenţi pe Râul Lung şi Râul Alb, ambele din zona Ţarcu. Ieşind din Cheile Armenişului, în Timiş, se varsă, pe stânga, două râuleţe, Slatina şi Goleţul, râuri ce poartă numele localităţilor prin care trec.
În dreptul Caransebeşului, pe dreapta, Timişul primeşte Sebeşul, ce adună toate apele din sectorul Muntele Mic.
În zona satului Jupa (Tibiscum), în Timiş se varsă cel mai mare afluent din zonă – râul Bistra – format din Bistra Mare şi Bistra Mărului, ce se unesc la Oţelu Roşu. Acestea adună apele din Masivul Godeanu.
La Caransebeş, din cauza pantei reduse, râul descrie largi meandre. În zona Sacu, Timişul intră in judeţul Timiş. Se varsă în Dunăre pe teritoriul Serbiei.
Sebeşul izvorăşte din sudul Muntelui Mic, trece prin Borlova şi Turnu-Ruieni şi se varsă apoi în Timiş. Până la Borlova are aspectul unui pârâu cu ape repezi şi o vale adâncă şi îngustă, iar de aici panta devine mică şi valea sa se lărgeşte treptat.
Ieruga, care a trecut prin centrul oraşului, este o abatere a Sebeşului, astăzi canalizată, pe care cândva existau mai multe mori, de unde şi denumirea de Canalul Morilor. În anul 1581, este amintită ca „Apa Monachilor”(Aqua Monachorum).
Potocul este un pârâu care udă nord-estul oraşului şi vara devine un firicel de apă care poate fi trecută cu piciorul. Acesta alimenta, pe vremuri, cu apă, cetatea Caransebeşului. Numele său provine din latină, poto – potare, căci într-o cronică de la Mânăstirea Neamţ, se spunea „hic rivus nominatur Potocus”, cu referire la râul care alimenta aşezarea. Prin cartierul Caransebeşul Nou, curge pârâul Zlagna (Zlăgniţa).